Ziduri, garduri si blocheti

Zidurile si gardurile dintre toate structurile de care ne folosim în amenajarea peisagistică ne solicită, cea mai mare adaptare. Din cauza locurilor unde le utilizăm și a condițiilor specifice pe care le întâlnim de la o vilă la alta sau de la o grădină la alta, aceste elemente trebuie de cele mai multe ori potrivite într-o oarecare măsură la spațiul pe care-l vor deservi. Mai mult decât bordurile, care se mărginesc să delimiteze spațiul, sau decât aleile sau pavajul clasic (care îl organizează și-l ordonează după reguli proprii), zidurile și gardurile construiesc o perspectivă nouă care trebuie să țină seama atât de nevoile proprietarilor, cât și de tipologia spațiului de care aceștia dispun.

Iată mai jos elementele definitorii ale zidurilor și ale gardurilor, cât și calitățile acestora, în funcție de context:

Sunt elemente de separație care transformă un spațiu mai puțin coerent în două spații coerente.

Sunt foarte variate în ceea ce privește materialele din care sunt executate și, prin aceasta, sunt versatile și ușor de adaptat la orice grădină sau curte.

Definesc perspectiva grădinii și o pot modifica, limitând-o sau lărgind-o, în funcție de context.

Se pot transforma în elemente structurale, dacă diferența de nivel de la o arie a grădinii la alta este semnificativă.

Pot separa funcțional diverse locuri din curte și grădină, fie temporar (garduri), fie definitiv (ziduri sau garduri).

Câteva cuvinte despre ziduri și despre tipologia acestora
Zidurile sunt elemente de separație de dimensiuni variabile, executate din materiale grele, opace, rezistente în timp. De cele mai multe ori acestea solicită o fundație și sunt concepute ca structuri permanente sau semipermanente. Din cauza materialelor folosite, acestea modifică parțial geometria curții și/sau a grădinii. Sunt folosite în special pentru a da mai multă coerență terasărilor de orice fel, dar pot fi aplicate în curte și cu rol separator, în special atunci când suprafața acesteia solicită funcționalități distincte dintr-o parte într-alta a ei.

Tipologia zidurilor este extrem de variată, fiind diversificată în primul rând în funcție de contextul unde se proiectează zidul respectiv. Astfel, distingem între ziduri de separație, ziduri de delimitare parțială sau totală și ziduri de susținere. Din punctul de vedere al materialelor, vorbim în special de ziduri de piatră, ziduri de cărămidă și ziduri din materiale compozite. Remarcăm aici două detalii importante, oricare ar fi tipul de zid despre care vorbim sau peisagistica în care acesta urmează să fie integrat:

Datorită materialelor din care sunt executate și texturilor acestora, zidurile pot duce mai departe cu ușurință pavajul și arhitectura casei. Fără să contrasteze, vor completa sensul curții, al grădinii sau al aleii pe care o demarchează.

Fiind permanente, zidurile modifică profund funcționalitatea spațiului și, de aceea, este bine ca proiectarea lor să facă parte din proiectarea inițială a întregului ansamblu.

Ce fel de garduri se folosesc astăzi?
Spre deosebire de ziduri, gardurile propun o abordare puțin mai lejeră a spațiului și sunt concepute în primul rând ca structuri temporare și semi-permanente. Uneori însă, dacă materialele sunt suficient de rezistente și dacă se dorește asta, se poate vorbi și de garduri permanente, ca elemente de înlocuire pentru zidurile clasice.

Gardurile trebuie definite de la bun început în funcție de fundația acestora. Dacă nu au fundație (cum sunt unele garduri de lemn sau de plasă), acestea au un rol temporar și solicită mentenanță sezonieră. Dacă, pe de altă parte, au o fundație comparabilă cu aceea a zidurilor (garduri din materiale compozite plus lemn sau metal, garduri integrale de metal), persistența lor în timp este mult mai mare.

Blocheții sunt elemente structurale, folosite la terasări, cu rol în susținerea sau blocarea unor spații-suport sau spații adiacente din cadrul unei suprafețe pavate. Deși prima lor misiune este una strict funcțională, se întâmplă deseori să primească și un sens estetic din cauza faptului că, fiind folosiți pentru susținere, sunt de cele mai multe ori expuși privirii.

Spre deosebire de unele jardiniere care, preluând parțial funcția blocheților, permit vizibilizarea pământului din stratul suport, blocheții sunt în marea lor majoritate compacți. De aceea, caracteristicile lor sunt reductibile la trei caracteristici esențiale.

Perspectiva structurală

1. Capacitatea de susținere – este dată și explicată de producător și trebuie aleasă în consecință. Este bine în acest punct să lași decizia alegerii în grija constructorilor.
2. Forma – vorbim în general de forme simple care imită sau reproduc forma unei cărămizi.

Celelalte aspecte ce pot fi remarcate în privința blocheților sunt gestionabile atât de către dezvoltator, cât și direct de tine pentru că ele pot fi corelate cu alte decizii estetice.

Perspectiva estetică

1. Culoarea – ea poate urma deciziile deja alese din cadrul pavajului sau poate funcționa ca accent adiacent la același pavaj.
2. Textura – la fel ca în cazul culorii, este bine să corelezi textura cu gradul de porozitate și cu aspectul general al pavajului tău.

Perspectiva pragmatică

Este adevărat că blocheții sunt importanți în anumite situații specifice (atunci când spațiul deja existent solicită alei în pantă, terasări, ridicări de nivel și altele asemenea), dar blocheții pot fi incluși în arhitectura grădinii și curții tale și într-un sens pur creativ, ce folosește funcționalitatea specifică lor într-un sens nou. O atare gândire pragmatică are șansa de a-ți modifica curtea în moduri dificil de prevăzut inițial. Spre exemplu:

1. Poți folosi blocheți pentru a scoate un rondou în evidență, ridicându-l de la înălțimea pavajului.
2. Poți crea mai mult spațiu în curtea ta prin alei artificiale la înălțimi diferite.
3. Poți crește impresia de culoare din curte alegând tonuri mai intense pentru blocheții laterali.

Spațialitate și contrast
Pavajul creează spațialitate prin desfășurare, blocheții însă nu: capacitatea lor de a susține pare inițial să oblige la un zid. Există însă trucuri optice cu ajutorul cărora putem transforma dezavantajul respectivului zid într-un avantaj cromatic (sau textural, sau structural, sau, de ce nu, chiar spațial). Producătorii au prevăzut această problemă și încearcă să o contreze în primul rând prin texturile adânci. Din cauza aceasta, o să observi imediat că majoritatea blocheților de pe piață sunt ei înșiși foarte texturați.

Pe lângă această realitate, constructorii și dezvoltatorii recomandă următoarele soluții adiacente:

– Combinarea blocheților cu diverse jardiniere, fie în tandem, fie printr-o bordurare evidentă în partea de sus a zidului.
– Închiderea zidului de blocheți în partea de sus printr-o bordură formată din plăci compacte, fie de aceeași culoare, fie într-o culoare contrastivă.
– Alegerea unei culori contrastive pentru toată suprafața zidului care să marcheze și să delimiteze sensul pavajului în context.
– Prelungirea texturii pavajului în textura blocheților.
– Inserarea blocheților într-un spațiu cu multă vegetație, pentru adâncirea perspectivei.

Datorită naturii lor structurale, blocheții permit inserția fie direct în continuare pavajului, fie într-o bordură suport. Toate aceste elemente intervin în senzația de spațialitate a ansamblului. Dacă ai întrebări în această direcție, e bine să ne contactezi.

Blocheții și celelalte elemente structurale
Pentru trepte largi, de acces central, recomandăm pe lângă oferta noastră specifică, combinația ingenioasă de blocheți și pavele. Avantajele acesteia devin evidente atunci când observăm cu câtă ușurință se prelungește pavajul de la un spațiu la altul și de la o terasă la alta. Este soluția ideală când ne dorim ca pavajul să pară fluid, iar trecerile dintr-o zonă într-alta – aproape inexistente.

Dacă sunt asociați cu un gazon jos, blocheții câștigă foarte repede în identitate și se transformă într-un zid elegant și extrem de simplu. Într-un astfel de context, cea mai bună soluție e dată de blocheții cu texturare adâncă și culori decise și evidente.

Dacă blocheții sunt dublați la bază de un alt element structural (cum ar fi rigolele), este bine ca cromatica să fie cât mai discretă: nu dorim să scoatem în evidență funcționalitatea clădirii. Dacă, însă, aceștia sunt combinați numai cu pavajul, elementele de accent cromatice de pe suprafața blocheților sunt binevenite.